 |
Gen: Heavy metal Anul apariției: 1984 Primul contact: 1996 Tag: Nimeni nu-i spune unui bărbat cum să cânte! |
Prin 1996, Manowar însemnau pentru mine doar Fighting the World și Kings of Metal. Un coleg de liceu, nou-venit în clasa mea într-a 11-a, mi-a arătat o casetă de 90 de minute ce conținea Sign of the Hammer, Battle Hymns și jumătate din Into Glory Ride - albume complet necunoscute mie. Am împrumutat-o și... timp de câteva zile am locuit pe fața nevăzută (pentru mine, bineînțeles) a planetei Manowar. Albumul care m-a mișcat cel mai mult în acele zile a fost, fără îndoială, Sign of the Hammer. Având în vedere antecedentele mele cu Manowar, Sign of the Hammer mi-a părut foarte primitiv, dar cu atât mai aproape de spiritul heavy metal-ului. All Men Play on 10, Animal sau Sign of the Hammer parcă erau înregistrate într-un hangar; Mountain nu era un Defender, dar cel puțin la fel de maiestuoasă; iar Guyana (Cult of the Damned) era cireașa de pe tort. Ceva mai târziu aveam să citesc cartea „Secta Sinucigașă” (autori: Marshall Kilduff și Ron Javers) și să înțeleg, în sfârșit, semnificația versurilor ultimei piese de pe Sign of the Hammer. Alături de Battle Hymns, Sign of the Hammer s-a aflat pe lista albumelor de care trebuie să fac neapărat rost, lucru ce s-a petrecut prin 2001.
Top 100 albume preferate
Anul 1984 a fost un an plin pentru Manowar: în februarie au lansat al treilea lor album, Hail to England, și, la scurtă vreme, și-au încheiat socotelile cu casa de discuri Music for Nations. Aceasta, doar pentru a reintra în studiouri și a înregistra un nou album, Sign of the Hammer. Cu piese ceva mai vechi și cu unele noi-nouțe, toate compuse de Joey DeMaio (cu excepția uneia singure compuse în colaborare cu Ross the Boss Friedman), Sign of the Hammer a fost lansat în octombrie același an. Manowar au continuat cruciada împotriva managerilor și producătorilor care le cereau să cânte după anumite canoane, Sign of the Hammer fiind un album cât se poate de tipic pentru această trupă. Formula în care a fost tras albumul este cea „clasică”: Eric Adams (voce), Ross the Boss (chitară), Joey DeMaio (bass) și Scott Columbus (tobe).
Top 100 albume preferate
Anul 1984 a fost un an plin pentru Manowar: în februarie au lansat al treilea lor album, Hail to England, și, la scurtă vreme, și-au încheiat socotelile cu casa de discuri Music for Nations. Aceasta, doar pentru a reintra în studiouri și a înregistra un nou album, Sign of the Hammer. Cu piese ceva mai vechi și cu unele noi-nouțe, toate compuse de Joey DeMaio (cu excepția uneia singure compuse în colaborare cu Ross the Boss Friedman), Sign of the Hammer a fost lansat în octombrie același an. Manowar au continuat cruciada împotriva managerilor și producătorilor care le cereau să cânte după anumite canoane, Sign of the Hammer fiind un album cât se poate de tipic pentru această trupă. Formula în care a fost tras albumul este cea „clasică”: Eric Adams (voce), Ross the Boss (chitară), Joey DeMaio (bass) și Scott Columbus (tobe).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu