 |
Gen: Gothic metal, progressive metal Anul apariției: 1999 Primul contact: 2000 Tag: Ce poți face în casă când plouă? |
Destul de greu de încadrat într-un gen anume (deși, să spunem, în linii foarte mari, pot fi calificați ca o trupă de gothic metal/rock), suedezii Lake of Tears mi-au intrat în atenție prin 1996-1997, când la radioul local din Târgoviște, în cadrul emisiunii Dracula Top Rock, am auzit piesa Raven Land, de pe al doilea lor album, Headstones (apărut în 1995). În timpul facultății, am făcut rost de acest Headstones, dar și de un alt album despre care nu știam nimic, Forever Autumn. Cel din urmă era foarte diferit de ceea ce credeam eu despre Lake of Tears (părere formată din vremea în care ascultam Raven Land), dar, pentru că nu treceam printr-o perioadă prea bună din punct de vedere emoțional, Forever Autumn a picat la țanc. Timp de vreo doi, trei ani, acest al patrulea album al suedezilor mi-a ținut companie nu doar în zilele ploioase și, de asemenea, mi-a deschis puțin orizonturile în ce privește anumite genuri metalice pe care nu le agream foarte mult la acea dată.
Top 100 albume preferate
La data apariției lui Forever Autumn, lucrurile nu prea mai mergeau bine pentru Lake of Tears, iar viitorul trupei devenise incert. Probleme de ordin personal, disensiuni între membrii trupei și lipsa de atenție din partea casei de discuri Black Mark resimțită de către suedezi și-au pus amprenta în mod decisiv pe acest LP (la scurtă vreme după apariția lui Forever Autumn, băieții s-au și despărțit pentru vreo doi ani). Linia începută cu Headstones și continuată cu A Crimson Cosmos, albumele care i-au impus definitiv atenției publicului, a fost schimbată destul de drastic pe acest al patrulea album. Au fost introduse instrumente precum violoncelul, flautul, acordeonul, rezultând un set de piese cu un aer foarte melancolic (chiar deprimant pe alocuri). Christian Saarinen (responsabil de clape și sintetizatoare) a avut un rol important în tot acest tablou, iar piesele au fost, ca de obicei, opera lui Daniel Brennare (voce/chitară). Alături de ceilalți doi membri permamenți ai trupei, Mikael Larsson (bass) și Johan Oudhuis (tobe), s-a aflat și chitaristul Magnus Sahlgren, care avea să colaboreze cu trupa până prin 2009.
Top 100 albume preferate
La data apariției lui Forever Autumn, lucrurile nu prea mai mergeau bine pentru Lake of Tears, iar viitorul trupei devenise incert. Probleme de ordin personal, disensiuni între membrii trupei și lipsa de atenție din partea casei de discuri Black Mark resimțită de către suedezi și-au pus amprenta în mod decisiv pe acest LP (la scurtă vreme după apariția lui Forever Autumn, băieții s-au și despărțit pentru vreo doi ani). Linia începută cu Headstones și continuată cu A Crimson Cosmos, albumele care i-au impus definitiv atenției publicului, a fost schimbată destul de drastic pe acest al patrulea album. Au fost introduse instrumente precum violoncelul, flautul, acordeonul, rezultând un set de piese cu un aer foarte melancolic (chiar deprimant pe alocuri). Christian Saarinen (responsabil de clape și sintetizatoare) a avut un rol important în tot acest tablou, iar piesele au fost, ca de obicei, opera lui Daniel Brennare (voce/chitară). Alături de ceilalți doi membri permamenți ai trupei, Mikael Larsson (bass) și Johan Oudhuis (tobe), s-a aflat și chitaristul Magnus Sahlgren, care avea să colaboreze cu trupa până prin 2009.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu