 |
Gen: Power metal, hard rock Anul apariției: 1993 Primul contact: 1995 Tag: The Heavy Metal Broadway Show |
Când am ascultat prima oară, prin clasa a noua, acest album, nu aveam nici cea mai vagă idee despre cât de detestat era acest album de către o bună parte a fanilor Helloween și nu numai: mie mi s-a părut ceva de vis. Până atunci, fusesem familiarizat doar cu ceva extrase de pe clasiceele Keeper of the Seven Keys 1 și 2 și alte câteva „rarități” aflate pe compilația The Best, the Rest, the Rare (1991). Faptul că o trupă care avea la activ o piesă dură și de super-viteză precum Ride the Sky putea compune și un Windmill era, pentru mine, cel puțin, un semn de omnipotență și de curaj pe care doar o trupă de calibru îl putea avea. În plus, pentru mine, Helloween erau, printre altele, și o trupă cu umor, la polul opus față de „serioși” precum Slayer sau Metallica, iar Chameleon se plia exact pe ceea ce așteptam de la ei. Mai târziu am aflat că în urma acestui album, gașca s-a spart, parțial, și că unul dintre vocaliștii mei preferați all-time, Michael Kiske a fost dat afară cu un șut în fund. Altfel, am avut doar de două ori ocazia să împrumut acest album pentru (prea) scurte perioade de timp, Chameleon fiind unul dintre albumele după care am tânjit toată adolescența.
Top 100 albume preferate
Trupa germană Helloween este deseori creditată cu inventarea power metal-ului de tip european, cele două albume Keeper of the Seven Keys 1 și 2 stabilind un adevărat standard al genului, ce va fi replicat și perpetuat ani la rând de o sumedenie de formații. Experimentele începute pe Pink Bubbles Go Ape în 1991 (adică după plecarea lui Kai Hansen) sunt duse mai departe pe Chameleon. Unii ar spune că prea departe: influențe jazz, cabaret, pop fac din acest album un adevărat muzical de pe Broadway. Jumătate din album este alcătuit din balade, cealaltă jumătate nefiind nici ea foarte bine ancorată în zona heavy metal-ului. Tensiunile existente în sânul trupei s-au transpus și în compoziții: niciuna dintre piese nu este rezultatul vreunei colaborări: patru piese sunt ale chitaristului Michael Weikath, patru ale celuilalt chitarist, Roland Grapow, iar patru ale vocalistului Michael Kiske. Slabele rezultate comerciale și criticile au dus la concedierea lui Kiske și a bateristului Ingo Schwichtenberg după terminarea turneului de promovare.
Top 100 albume preferate
Trupa germană Helloween este deseori creditată cu inventarea power metal-ului de tip european, cele două albume Keeper of the Seven Keys 1 și 2 stabilind un adevărat standard al genului, ce va fi replicat și perpetuat ani la rând de o sumedenie de formații. Experimentele începute pe Pink Bubbles Go Ape în 1991 (adică după plecarea lui Kai Hansen) sunt duse mai departe pe Chameleon. Unii ar spune că prea departe: influențe jazz, cabaret, pop fac din acest album un adevărat muzical de pe Broadway. Jumătate din album este alcătuit din balade, cealaltă jumătate nefiind nici ea foarte bine ancorată în zona heavy metal-ului. Tensiunile existente în sânul trupei s-au transpus și în compoziții: niciuna dintre piese nu este rezultatul vreunei colaborări: patru piese sunt ale chitaristului Michael Weikath, patru ale celuilalt chitarist, Roland Grapow, iar patru ale vocalistului Michael Kiske. Slabele rezultate comerciale și criticile au dus la concedierea lui Kiske și a bateristului Ingo Schwichtenberg după terminarea turneului de promovare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu