O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1994 - Partea a II-a: Sânge proaspăt
Groove metal-ul pare a fi, pe moment, soluția câștigătoare: Pantera intră în Billboard 200 direct pe locul întâi cu noul lor album, Far Beyond Driven. Trupe noi, precum Machine Head sau B-Thong aduc sânge proaspăt pe scena metalică. Supraviețuitorii scenei thrash metal își vor continua carierele, dar se mulțumesc cu audiențe și vânzări de albume mult scăzute față de anii anteriori.
Adevărata explozie se petrece, însă, pe scena - underground, încă - black metal, unde apar noi și noi formații, în 1994 lansându-și albumul de debut numeroase formații care au făcut carieră ulterior: Emperor, Dimmu Borgir, Gorgoroth, Enslaved, Cradle of Filth. Curios, sau nu, momentul coincide cu ceea ce unii au numit „moartea celui de-al doilea val black metal”, multe din noile formații aducându-și contribuția la modelarea unor noi subgenuri: melodic black metal sau symphonic black metal.
Toate acestea îmi erau, însă, străine, în acei ani. Albumele de care m-am bucurat cel mai mult veneau tocmai de la cei care „sufereau” cel mai tare: Megadeth, Testament, Annihilator. După Countdown to Extinction (1992), Megadeth venea cu un sound și mai comercial pe Youthanasia. M-am obișnuit destul de greu cu muzica de pe acest album, dar, în timp, a devenit unul din preferatele mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu