O foarte scurtă istorie a evoluției heavy metal-ului, începând din anul nașterii mele, 1980, până în zilele noastre, trecută, în mare parte, prin filtrul preferințelor mele.
Bineînțeles, este vorba de preferințe pe care mi le-am format de-a lungul anilor. Una la mână, că nu am ascultat așa ceva încă din burta mamei, iar doi la mână, nici nu am avut acces la muzică așa cum mi-aș fi dorit.
Citește: 1994 - Partea a III-a: Miere sălbatică
Sonoritățile gothic/doom sunt tot mai căutate - atât de către formații, cât și de către fani - într-o scenă death metal care cam stagnează de ceva vreme. O întreagă generație de trupe se arată în acești ani, un prim val venind în 1994, prin Lake of Tears, Moonspell sau Theatre of Tragedy. De asemenea, formații cu ștate vechi în lumea metalică vin în întimpinarea acestui nou trend: Tiamat, Crematory (My Dying Bride sau Paradise Lost o făcuseră, deja).
Tiamat își vor urma calea lor, singulară în peisajul heavy metal, dar, deocamdată, în 1994, pun o piatră de hotar prin albumul Wildhoney, atrăgând laudele criticilor și fanilor de toate genurile. Am avut ocazia să ascult acest album abia prin 1996, când și prin România începuse să „bântuie” moda gothic metal-ului (în detrimentul thrash-ului și death-ului, ca să nu mai vorbesc de heavy metal-ul tradițional).
Wildhoney este, într-adevăr, un album excepțional, care merită ascultat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu